Poveste de dragoste Știind că sunt veri, cei doi s-au îndepărtat unul de altul, de frica să nu aibă de suferit cei dragi lor. Le-a fost sortit să fie împreună pentru o singură noapte, iar când buzele lor s-au atins, au simțit că plutesc. Sărutul lor i-a condamnat pe cei doi tineri la despărțire.
Nejat este hotarât să îngroape adânc în sufletul lui această iubire imposibilă și merge mai departe, lăsând-o în urmă pe Zulal.
Peste ani, Zulal este nevoită să îi scrie o scrisoare lui Nejat, explicându-i că tatăl lui este pe cale să moară. Nejat se întoarce în Istanbul cu gândul de a-și revedea tatăl și aș lua rămas bun de la el, dar poartă adânc în suflet dorința de a o revedea pe Zulal. Fahrettin, tatăl său, un om de afaceri înstărit, s-a recăsătorit cu Belkiș, după moartea primei soții, iar Nejat a fost crescut de sora mamei sale, Feride. Actuala soție, Belkiș are un singur scop: să îi rămână ei toată averea soțului. Mătușa Feride, cea care l-a crescut pe Nejat ca pe copilul ei, este fericită peste măsură de  întoarcerea acestuia în casa părintească. Ea află că atunci când Nejat a plecat de acasă, din Istanbul, era îndrăgostit nebunește de Zulal și îi dezvăluie acestuia în mare secret ca Zulal este fiica ei adoptivă. Nejat este prins într-o situație cumplită, el fiind nevoit să păstreze secretul pe care îl ascundea Feride de atâția ani, din respect pentru ea, femeia care l-a crescut și iubirea pentru fiica adoptivă a acesteia.